Când ați decis să
deveniți mediator?
În toamna anului
2010, prin septembrie, aveam un proces. Fiind la Judecătorie, cu avocatul care
mă reprezenta în legătură cu recuperarea unui imobil, el a adus vorba despre
mediere, fiind în perioada în care făcea cursurile de formare. Mi-a dat mai
multe detalii despre acest concept încă nou, eu am devenit interesată și am
început să mă interesez unde se fac aceste cursuri de formare în mediere. Am
ales Fundația pentru Schimbări Democratice. Am făcut cursurile începând cu luna
octombrie 2010, cu doamna Anca Ciucă, și le-am terminat luna următoare. Am fost
autorizată abia în ianuarie 2011. Eram nerăbdătoare să încep activitatea. La
început a fost mai greu, însă vreau să spun că, orice problemă am avut la
început de drum, am fost sprijinită și consiliată de membrii Colegiului
Mediatorilor. Imediat după ce m-am autorizat, împreună cu mai mulți colegi, am
fondat Top Mediere, o asociație de mediatori. Am găsit însă mult mai atractiv
și interesant proiectul și programul Colegiului Mediatorilor, așa că m-am
înscris în această asociație. Aici am găsit oameni
minunați, pe care am avut și onoarea să-i cunosc mai bine la Școala de vară din
2011, care s-a desfășurat la Institutul Financiar Bancar din București. La acea
ediție am participat la realizarea unui clip video ce avea ca temă medierea în
spețele bancare. Am început apoi să am medieri și am fost un fel de deschizător
de drumuri în soluționarea unor dispute pe care puțini le credeau realizabile,
așa cum a fost medierea cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2. O
persoană a venit la mine și mi-a spus că vrea să se medieze cu Parchetul. Eu
eram la început de drum și nu aveam experiență. Am întrebat colegii dacă se
poate media într-o asemenea situație, am primit păreri pro și contra și am
decis să o iau pe cont propriu. M-am dus la Parchet și am avut șansa ca
procurorul de serviciu să fie foarte deschis către mediere. Mi-a dat soluția pe
care partea venită la mine o aștepta de luni de zile. Aceasta avea nevoie de
informații despre stadiul unui dosar și nimeni nu-i spunea nimic. Credea că
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 are ceva cu persoana sa. Cu
ajutorul medierii a obținut informațiile dorite, iar eu am marcat un început de
practică în medierea cu instituțiile statului. Anul acesta am avut mai multe
astfel de medieri, cu Primăria Municipiului București, Direcția de Achizitii
Concesionări și Contracte și cu Administratia Fondului Imobiliar București.
După intrarea în vigoare a noului Cod Penal, în februarie, am avut medieri în
această zonă, care au avut ca obiect în special accidente rutiere. Cred că este
un mare câștig pentru părțile implicate în astfel de incidente să găsească o
cale de înțelegere prin mediere.
Cât de diferit este să aveți o mediere în care una
dintre părți să fie o instituție publică, față de medierile între persoane
fizice sau persoane juridice?
Este puțin
altfel. Aceste instituții nu au personal desemnat să le reprezinte în medieri,
așa că am preferat să merg la sediul acestor instituții, să prefigurez un
început de acord sau un acord parțial și, astfel, lucrurile s-au pus în
mișcare. Așa reușeau să rezolve și mai multe dosare, în condițiile în care
juriștii lor erau deja prea ocupați să meargă în instanțe. M-am lovit, este adevărat și de multă
birocrație. Asa am dezvoltat o practica noua in mediere, am mers eu catre
institutiile parti nevrand sa urmez procedura cu invitarea lor,( asteptand un
raspuns daca accepta sau nu medierea) astfel avand ocazia sa obtin informatii
pentru partea care a apelat la mine sau chiar sa negociez o solutie.
Această determinare cu care abordați cazuri
inedite vine din încrederea pe care o aveți în mediere, ca soluție pentru
astfel de situații?
În mediere accept
orice provocare, mai ales când este vorba despre ceva ce nu s-a mai făcut. Mă
implic foarte tare și încerc să demonstrez oamenilor că medierea poate să
rezolve multe dintre probleme. Anul acesta a fost unul de vârf în ceea ce
privește activitățile de mediere. Și încă nu s-a terminat. Cealaltă activitate
pe care o desfășor, având o firmă de contabilitate, îmi susținea până acum
cheltuielile și era normal să îi acord o mai mare parte din timpul și atenția
mea. Anul acesta prioritatea a devenit medierea, pentru că am și avut
solicitări numeroase. Acum pot să spun că medierea are un mare viitor, oamenii
sunt din ce în ce mai deschiși către mediere, chiar și instituțiile privesc
această procedură cu mai mare încredere.
Ați simțit, la început, lipsa unui mentor, cineva
care să vă îndrume pe acest nou drum?
Pe anumite tipuri
de dispute am fost deschizător de drumuri. În acel caz de mediere cu Parchetul
de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 am întrebat colegii ce aș putea să fac,
iar mulți îmi spuneau că nu pot să chem o asemenea instituție la mediere. Arin
Avramescu, care era și atunci vicepreședintele Colegiului Mediatorilor, mi-a
spus că, dacă un cetățean a venit la mediere pentru că are un conflict cu
Parchetul, atunci se poate face o mediere. Indiferent despre ce instituție ar
fi fost vorba, chiar și instituția Prezidențială, se poate face o mediere.
Poate că la începutul meu în această profesie mi-ar fi fost mai ușor să mă duc
lângă mediatori foarte buni, precum Anca Ciucă, Silviu Erușencu, Adrian Bădilă
și să aștept sfaturi. Am ales însă o calea a mea, în care am întrebat colegii
cu mai multă experiență atunci când am avut nelămuriri și apoi mi-am organizat
biroul meu și formularele mele și viziunea mea. În 2012 am avut o mediere
într-un caz de malpraxis. Atunci nu exista foarte multă practică în acest
domeniu. Era un caz cu multe părți neimplicate direct în mediere, erau
specialiști, martori, care nu erau acoperiți de clauzele de confidențialitate
ce se aplicau părților. Așa că mi-am făcut formulare speciale de
confidențialitate pentru părțile neimplicate direct în acea mediere. Un
mentorat este bun pentru mediatorii aflați la început de drum. Eu mi-am oferit
disponibilitatea în acest sens. Le pot pune la dispoziție biroul meu, fără să
le percep ceva în schimb, să ii ajut să-și structureze materialele, pentru că știu
cât de greu este să te afli la început în mediere. Dar cred că fiecare mediator
trebuie să-și definescă propriul stil și să-și croiască propria cale.
V-ați gândit să puneți pe hârtie cazurile în care,
așa cum spuneați, ați fost ”deschizător de drumuri”, pentru ca ele să fie
studiate de colegi?
M-am gândit să
prezint acordurile de mediere care au fost încuviințate de instanță. Acestea au
un mare rol didactic. La finalul acestui an o să trec în revistă cazurile mele
și o să mai vorbesc și cu alți colegi care au medieri interesante, pentru o
culegere mai consistentă. Am lansat o propunere în acest sens doamnei Anca
Ciucă, pentru a dezvolta această propunere la nivelul Colegiului Mediatorilor.
Care sunt proiectele derulate de Colegiul
Mediatorilor pe care le considerați cele mai interesante?
Aș începe cu
Școlile de vară. Aceste manifestări au fost întotdeauna binevenite, stârnind
interesul multor mediatori. Dacă mă
refer la proiecte în care am fost direct implicată, vreau să vorbesc despre un
protocol încheiat de Colegiu cu Poliția din Sectoarele 1 și 3, unde noi,
mediatorii, făceam permanență. Exista un dispecerat care prelua telefoanele
secțiilor de poliție din cele două sectoare ale Capitalei și mediatorii de
serviciu din acea zi faceau medieri pro bono. Experiențele avute în acest
proiect m-au ajutat să-mi structurez mai bine ședințele de mediere. După
finalizarea proiectului, am primit în continuare cauze de la poliție și am
realizat medieri plătite. Am mai participat la un proiect al Colegiului, care implica
un protocol cu Judecătoria Lehliu-Gară. Eram 10 mediatori, care făceam în
fiecare săptămână drumul București – Lehliu-Gară, pentru ședințe de informare
despre avantajele medierii. Am făcut asta timp de un an și a fost o altă
experiență importantă pentru mine. Am dorit să mă implic în aceste proiecte, ca
voluntar, cu toată forța, experiența și resursele mele.
În ce formulă de organizare funționează biroul de
mediator pe care îl aveți?
Am funcționat
încă de la început într-un birou individual de mediator. Dar am pus la
dispoziție spațiu pe care îl am aici și care este destul de mare, pentru
mediatorii aflați la început de drum sau pentru colegii care nu pot să susțină
singuri un birou de mediere. Nu percep niciun fel de onorariu pentru asta și au
tot suportul logistic necesar. Totul este să anunțe din timp și să programăm
aceste ședințe pentru a nu ne suprapune întâlnirile.
Ați vorbit despre multe tipuri de dispute mediate.
Simțiți nevoia să vă axați de acum înainte pe unele anume?
Nu simt nevoia să
mă specializez. Dacă vine un caz nou și constat că nu stăpânesc foarte bine
domeniul, cer ajutorul colegilor. Am avut divorțuri cu exercitarea autorității
părintești, partaje, succesiuni, cazuri de malpraxis, cauze comerciale sau în
civil. Orice nou tip de dispută care vine la mediere este o provocare pentru
mine. Așa m-am dezvoltat. Am o ușoară teamă la început, dar mă documentez, cer
opinii și merg mai departe. Vreau să am o paletă cât mai variată de tipuri de
dispute venite la mediere.
Sunteți prezentă la multe cursuri și evenimente ce
au ca subiect medierea. Ce tipuri de cunoștințe și tehnici vreți să dobândiți
în perioada următoare?
Nu particip la
cursuri de pregătire continuă pentru punctele acordate. Merg să învăț ceva nou.
Cel mai recent curs pe care l-am făcut a fost pe tema medierii în penal, tocmai
pentru că se prefigurau multe astfel de cazuri. Mi-aș dori să particip în
perioada următoare la cursuri de negociere, acreditate. Aici simt că mai pot să
progresez.
Au fost momente în care emoțiile v-au copleșit în
timpul unei ședințe de mediere?
Mă emoționează
foarte tare cazurile în care este vorba despre copii. Poate și pentru că sunt
mamă, poate și pentru că acești copii nu trebuie să ajungă obiect de dispută
între orgoliile părinților. Îmi doresc foarte mult ca o astfel de mediere să
fie cât mai favorabilă pentru copiii implicați, pentru viitorul lor. Interesul
copiilor trebuie să primeze.
Cum se potrivește activitatea de mediator cu cea
de coordonator al unei firme de contabilitate?
Acum aș putea să
întrețin un mic birou de mediere doar din această activitate. Dar pentru a
susține actualul birou este nevoie să merg în paralel și cu activitatea de
contabilitate. Este dificil, pentru că în activitatea de contabilitate sunt
legată de termene clare și trebuie să supervizez lucrările echipei pe care o am
aici. Îmi plac însă ambele profesii.
Ambele îmi aduc zilnic provocări și vreau să le fac față. Mai mult, firma de contabilitate mi-a adus și
clienți în mediere. Am avut medieri de la clienți cărora le gestionez
contabilitatea pe recuperarea debitelor, dar și pe cazuri care nu sunt de
natură comercială.
Cum colaborați cu avocații?
Foarte bine! Anul
acesta, aproximativ 70% dintre medieri au venit de la avocați cu care am o
relație de colaborare. Au încredere în competențele mele de mediator și le
recomandă clienților să vina la acest birou.
Ce preferați să faceți atunci când aveți timp
liber?
Nu prea am timp
liber. Vin la ora 9 la birou și plec seara la 9 sau 10. Dacă sunt persoane care
nu pot să ajungă decât sâmbăta la o ședință de mediere, evident că nu pot să
spun nu și vin. Când am acest timp liber, îmi place să călătoresc foarte mult.
Nu pe cât de mult mi-aș dori. Anul acest am fost plecată 6 zile, la Viena, la o
prietenă care a organizat un vernisaj cu pictori români. Sper să mai plec din
țară cel puțin o dată până la finalul anului. Vreau să văd locuri noi și să
cunosc oameni interesanți. Iar pe unde merg, tot despre mediere vorbesc! (zâmbește). Anul trecut, la Milano am
cunoscut un avocat Vito Merola, cu care am avut discutii interesante despre
mediere, el avand clienti din Cluj, am convenit ca atunci cand va veni la
Bucuresti sa incheiem un contract de colaborare
